Oameni extrem de
politicoși, metrou subteran și suprateran, proteste studențești, universități
de arte, bea înăuntru – fumează afară, “te rog spune-mi că-ți pare rău!”, veverițe
care-ți mănâncă din palmă și labradori fericiți. Vi se pare că ar fi Londra? Dacă
nu sunteți convinși încă, iată adevăratele simboluri londoneze: taxiuri negre, cabine
roșii de telefon, Big Ben, Trafalgar Square, London Eye, Tower Bridge și multe
altele.
Am putut să vedem
toate astea datorită unui proiect Grundtvig (finanțat de Uniunea Europeană), denumit
"Digitales – Extending Creative
Practice", derulat de Digitales, o organizație independentă non-profit
din cadrul Goldsmiths College, University of London, împreună cu organizații
partenere din diverse țări europene, inclusiv România. Vizita echipei de
bibliotecari traineri din România a fost organizată de Fundația Progress din
Bistrița (www.progressfoundation.ro) în cadrul
unui parteneriat cu Programul Biblionet. Trei membri Biblionetiști au jucat
rolul de translatori, fotografi, asistenți tehnici și poeți (!) la cerere
pentru șapte bibliotecari traineri din biblioteci publice din județele Neamț,
Bacău, Vrancea, Galați, Constanța și Sibiu.
Training-ul s-a
concentrat asupra utilizării unui instrument de comunicare inovator care
combină fotografii, sunete, voci, muzică și chiar filme și animație într-o poveste digitală – un scurt film
realizat cu mijloace proprii care prezintă opiniile personale ale
povestitorului despre un anumit subiect.
Bun, dar la ce
folosește asta? - vă puteți întreba. Ne aducem aminte de bunicii noștri din
fotografiile vechi, dar uneori nu ne putem aminti vocile lor – ce-ar fi să le
luăm un interviu? Auzim de locuri care au dispărut – dar încă mai avem
localnici supraviețuitori care ne pot spune mai multe. Suntem cu toții martori
la cum se naște istoria – dar acum avem și Movie Maker.
Faptul că o poveste digitală trebuie să se încadreze
în 2 minute a fost o provocare pentru unii dintre noi, deoarece cu toții vroiam
să spunem mai multe și să exprimăm cât mai mult din sentimentele noastre
într-un timp atât mai scurt. Părea să fie vorba mai degrabă de o muncă de
copyrighter, decât despre spunerea unei povestiri. Dar lucrurile au început să
aibă sens: dacă vrei ca povestirea ta să fie atrăgătoare, trebuie să faci și un
pic de copyrighting.
Și pentru că
suntem traineri, ne gândeam cu toții la cele mai bune metode de a-i învăța pe
cei de acasă cum să utilizeze acest instrument așa că iată trei ponturi:
1.
Scrie
cu fraze scurte! Dacă sunt prea lungi, nu vei putea să le citești și să-ți
înregistrezi vocea fără gâfâitul unui câine însetat și extenuat care pare că
fuge în spatele tău.
2.
Dacă
faci filmul în non-engleză, subtitrează-l – poate să ajungă viral!
3.
Faptul
că suntem diletanți în realizarea de filme nu ne permite să interpretăm
clișeele profesioniștilor din domeniu.
Pentru restul
ponturilor despre povestirile digitale, vă rugăm să contactați Biblioteca
Publică și cereți cu cel mai apropiat trainer bibliotecar.
Succes!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu